







17.05.2009 (Ziarul de Duminica)
KITSCH
"La început, n-a fost chiar internaţională. Kitsch e un cuvînt german, el vine din verbul kitschen, foarte obişnuit în sudul Germaniei, în Bavaria, unde aparţinea limbajului familiar şi avea sensul de "a face ceva de mîntuială" sau "a fuşeri", cum se mai spune azi. Pe aproape se află şi verbul verkitschen, cu înţelesul de "a substitui, a măslui", adică a da cuiva altceva decît crede el că primeşte, a-l trage-n piept, cum glăsuieşte argoul. Substantivul kitsch, spune Abraham Moles, a apărut prima oară, cu sensul de azi, la München, în 1860. Dar care e sensul de azi? Acela de produs cu intenţii artistice, dar de prost gust. Un lucru ieftin din toate punctele de vedere, făcut să înlocuiască adevărata artă şi să satisfacă nevoia vulgară de frumos-derizoriu, adică de drăgălaş. Nu întîmplător am folosit în descrierea acestui flecuşteţ o sumedenie de diminutive. Am vrut să vă sugerez că o dominantă în definirea kitschului este noţiunea de drăgălaş, de frumuşel, de drăguţ, de dulcic, de bălăior şi rumeior - adică nivelul pricăjit şi pueril al frumosului.
George Pruteanu